MISTERELE LUMII

                  
                MISTERELE BUCEGILOR

Sfinx Bucegi

                                                   Taina Marelui Sfinx                  

                        

               Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii.

Sfinx - Egipt

Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi. 

Sfinx - Peru

Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra? 



Sfinxul din Bratocea - Muntii Ciucas

Muntele cu nume de om

"Un munte care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?" Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele "Omul". Altii spun ca e mai mult de atat. Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului. Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu "Tronul lui Zamolxe". Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial. E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m. Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.

Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele. Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele. Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse? 

                                                      

 Babele

Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile. Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta.  

Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori. S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita "Biserica Trasnita". Vasile Lovinescu sustine si el, in "Dacia Hiperboreana," ca "muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri". 

Sfinx banatean - Toplet

                                                                  Nume vrajite

                           

La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora. Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura. Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult. Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului. Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura... O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc... 

Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie. Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista. Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor. Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic. 

Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai "a comorilor"? Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului. Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului? 

Si atatea alte nume de poveste... Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor. 

Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas. Pana si "stanca" si "stana", vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi. 

Un urias sanctuar stravechi

Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor. A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate. 

Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru "Cel Sfant", iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte. Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti. Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii. Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu... Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu. Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului. Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile. 

                                                      
                                                Locul unde se intalnesc lumile

               Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii. Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului. Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon. Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim. Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara. 

In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita "Sapte Izvoare", aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927. Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume! De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii 80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este "apa vie", cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori. 

Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant. Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie. Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar. Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.

Culoarea ochilor iti dezvaluie personalitatea

                     “Ochii sunt ferestrele sufletului “

    
De ani de zile , psihologii descriu o serie de aspecte comportamentale avand la baza reactiile ochilor.De exemplu , faptul ca un adolescent se fereste sa se uite in ochii unuia din parinti, in timp ce ii raspunde la o intrebare , poate semnala ca el nu este intru totul sincer.
De fapt , ochii reprezinta “reflectii” ale emotiilor noastre si in acest sens ii putem asemui cu ferestre prin care cei din jur ne pot “vedea”.Aceasta nu este insa totul …

Ochiul si irisul in special reprezinta repere de evaluare a starii de sanatate a unei persoane , domeniul care se ocupa de acest studiu numindu-se “iridiologie”.Pentru “iridoliogi” , ochiul este o “fereastra” prin care pot evalua sanatatea unui individ .Ei studiaza irisul , pupila si sclera (tunica solida a globului ocular) unei persoane , luand in consideratie culoarea si particularitatile acestor parti ale ochiului.Apoi, ei compara rezultatele obtinute cu o harta a irisului , in care acesta este divizat in mai multe zone , corespunzatoare diferitelor parti ale corpului. Diagnosticul este dat in functie de dicrepantele care apar in aceasta analiza comparativa.

Dintr-o alta perspectiva , culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii , caracterului sau abilitatilor unei persoane.

Semnificatia culorii ochilor Culoarea ochilor unui om , rezultat al caracteristicilor lui genetice , reflecta individualitatea acestuia . In lumea fiintelor umane , culoarea ochilor se incadreaza , de regula , in patru mari grupe : castaniu (caprui) , albastru , verde si negru. Ochii caprui sunt cei mai raspanditi, fiind urmati de catre cei albastri , verzi si negri.

-Personalitatea ochilor caprui

Ochii caprui sugereaza privirea catifelata si inocenta a unei caprioare.De fapt, ei pot fi o dovada a agilitatii blandei creaturi a padurii ! Potrivit studiilor stiintifice , persoanele cu ochii caprui au reflexe mai rapide si sunt mai alerte fata de de cele cu o culoare deschisa a ochilor.Se pare ca , de multe ori, astfel de oameni se dedica cu succes unor sporturi care presupun agilitate si reactii imediate , precum fotbalul , baschetul , sau handbalul.De asemenea , spre deosebire de oamenii cu ochii albastri sau verzi , cei cu ochi caprui par a se implica mai greu intr-o conjunctura sociala.Pentru a compensa acest lucru , se acopera adesea cu platosa politetii.

Ochii caprui sunt o caracteristica a persoanelor romantice , care viseaza cu ochii deschisi si pot cadea uneori in capcana de a confunda realitatea cu fantezia.Atrase si stanjenite , in aceeasi masura , de viata sociala , au , uneori, perioade in care se delecteaza in singuratate, citind sau meditand asupra fiintei lor interioare.Aceasta capacitate introspectiva ii face sa treaca cu usurinta si intelegere peste conflicte sau suparari.Uneori , fac acest lucru numai de ochii lumii , pentru ca , desi nu le place sa recunoasca asta , pot fi egocentrici sau inclinati catre fanatism.Poseda mai mult decat un talent si , de obicei, si-l fructifica gratiei simtului responsabilitatii.
In dragoste , merg pana la extreme ; pot fi cuprinsi fie de o iubire extrem de protectiva , fie de o gelozie salbatica.Sarutul inseamna pentru ei o adevarata pecete a dragostei dar si un mijloc de a comunica si de a-si impartasi senzualitatea.

-Personalitatea ochilor albastri
Ochii albastri sunt un simbol consacrat al imaterialitatii angelice , al seninatatii si visarii.Nu intamplator , poate, oamenii de stiinta au apreciat ca oamenii cu astfel de ochi nu sunt foarte alerti, placandu-le sa se angajeze in sporturi in care nu se solicita viteza , precum golful .Aceasta caracteristica poate fi consecinta faptului ca raspund mai greu (fata de cei cu ochi de culoare inchisa) la stimulii vizuali sau auditivi.Pe de alta parte , au o gandire mai logica , si se angajeaza cu succes in activitati care necesita o planificare sau o structurare a timpului ( vezi jocul de golf).

Oamenii cu ochii albastri pot fi dulci ca mierea.Atunci cand se ataseaza de cineva , o fac de obicei in perspectiva unei relatii de o viata , iar alesul / aleasa are de profitat de o solicitudine , o prezenta de spirit si un rasfat iesit din comun.Orice medalie are , desigur, si un revers : dragostea ii poate determina sa ia haturile in maini cu prea multa hotarare , iar cei iubiti se pot simti asemeni unor jucarii carora le este interzis sa paraseasca raftul pe care au fost asezate.
Desi se spune ca stiu sa sarute , uneori , pentru ei , acest lucru este mai mult o tehnica sau o stiinta decat expresia unui foc interior.

-Personalitatea ochilor verzi

Ochii verzi sunt asociati cu cu hipnotism subtil .Ei aduc aminte ca “daca un om se uita prea mult in adancul unei prapastii, prapastia va incepe sa priveasca, la randul ei ,omul”. Ochii verzi pot marturisi despre aroma ademenitoare a unei plante carnivore sau despre adancul misterios al oceanului.
Oamenii cu ochi verzi poseda, adeseori, un spirit alert mascat in mladierea senzuala si molateca a unei feline.Atunci cand se dedica unei activitati fizice sau intelectuale , nu isi arunca in joc intreg potentialul.In acest fel , cei din jurul lor nu sunt constienti de forta lor, putand fi oricand luati prin surprindere atunci cand pisica blanda se transforma intr-o pantera.

Aspiratiile le sunt la fel de inalte ca si standardele pe care le impun celor din jurul lor.Din pacate, uneori , idealurile le sunt cu adevarat nepamantene.Dar, nu-i asa , nu tinta calatoriei este cu adevarat importanta , ci drumul (initiatic) pe care il ai de parcurs catre la ea.
Senzualitatea ii poate impinge catre hedonism sau catre o degustare subtila a lucrurilor aparent semnificative sau comune in ochii altor oameni. Din acest motiv , sexualitatea lor imbina patima cu un rafinament ce poate ajunge la marginea perversiunii.

Tocmai pentru ca sunt sigure pe ele insele, persoanelor cu ochi verzi le place sa traiasca viata pe o scena in care sunt si actori , dar si perfizi regizori.Asta , pana cand cad in propria lor capcana.Atunci cand sunt atinse de fiorul dragostei , nu se subjuga partenerului de cuplu, ci incearca sa instaureze o legatura de egalitate si incredere reciproca.

-Personalitatea ochilor negri
Ochii negri sugereaza deopotriva profunzimea , partea obscura, ascunsa a lumii, dar si o focalizare acaparatoare sau nimicitoare. Ochii negri sunt ochii mitologicei Meduze .

Asemeni oamenilor cu ochi caprui , cei cu ochii negri pot da dovada de o extrema agilitate si de o capacitate rapida de a raspunde la stimulii vizuali sau auditivi.Se pot implica fara nici o problema in sporturi de viteza , colective sau individuale.

Asa cum soarele infierbanta tot ce are o nuanta inchisa , la fel persoanele cu ochi negri pot deveni stapanite de o manie sau o patima de o mare intensitate.Ele sunt inclinate sa vada partea intunecata a lucrurilor , fapt ce nu le conduce catre pesimism ( asta ar insemna o minimalizare a propriei persoane) , ci la aroganta si mandrie.Daca cineva indrazneste sa faca cea mai mica gluma legata de persoana lor, ei reactioneaza impulsiv , fiind gata de un atac violent sau de o provocare la un duel.Atunci cand se indragostesc , sunt in stare sa transfere intreaga pretuire de sine catre persoana iubita.Un lucru contradictoriu care le poate diviza personalitatea.

OCHII, OGLINDA SUFLETULUI

Ce dezvaluie privirea ta despre tine ? | Ochii ca fereastra a sufletului

Ce poate fi mai incitant decat sa poti citi ca intr-o carte deschisa intentiile ascunse , gandurile si sentimentele unei alte persoane ? Pentru a reusi acest lucru , nu trebuie sa fii inzestrat cu puteri magice sau telepatice.Tot ce ai de facut este sa observi cu atentie miscarile trupului unui om.Ideile si simtamintele umane nu sunt inchise intr-un recipient inexpresiv , ele tinzand in mod subconstient sa se reverbereze la suprafata , prin activarea unor muschi ori asumarea unor posturi specifice ale corpului.

Interpretarea mesajelor neintentionate ale ochilor reprezinta o parte din arta descifrarii limbajului nonverbal , prin care putem intelege comportamentul ori personalitatea unui om gratie semnalelor subconstiente ale trupului acestuia.Din fericire sau din nefericire , oamenii care inteleg limbajul corpului sunt adeseori in stare sa ii insele pe cei din jur prin gesturile lor , insa ochii nu te pot niciodata minti.Ochii sunt zona cea mai expresiva a corpului nostru.Fara a rosti nici macar un cuvant , privirea poate deveni o revarsare a unui intreg ocean de emotii.Fiecare din multiplele miscari ale ochilor poarta o semnificatie aparte.

Inainte de a merge mai departe trebuie , totusi, sa va pun in garda asupra unui aspect esential referitor la limbajul corpului si analizarea ochilor oamenilor.Nici o fiinta umana nu poate fi judecata pe baza unui singur gest , a unei singure miscari ori posturi.O descoperire autentica a intentiilor si sentimentelor unui om poate avea loc numai prin interpretarea unei palete cat mai largi de manifestari exterioare.
Cum sa interpretezi privirea oamenilor

Contactul vizual

Contactul ochilor , un aspect important al "citirii" fetei unei persoane poate fi de patru tipuri.In primul rand, este vorba despre contactul vizual care are loc , in general , atunci cand iti place ceva sau esti interesat de dialogul cu cineva.Al doilea tip se refera la intreruperea brusca a contactului ochilor din cauza resimtirii unei amenintari sau a unui sentiment de vinovatie.Contactul vizual prelungit reprezinta un al treilea tip , asociat de obicei cu indragostitii ori o atentie foarte concentrata.Cel de-al patrulea fel consta intr-un contact al ochilor limitat , de scurta durata , sugerand un simtamant de nesiguranta sau ascunderea unui lucru (o minciuna).

Fixarea cu privirea
Atintirea continua a ochilor intr-o directie, catre o persoana ori un obiect , poate exprima interesul , o stare de iritabilitate / manie sau fascinatia fata de ceva ce ai dori din cale afara sa posezi.
Facutul cu ochiul

Atunci cand un om iti face cu ochiul acest gest denota intentia de a conspira , a te amuza (alaturi) de altii pe seama unei persoane inconstiente de acest lucru sau a atrage atentia asupra unui lucru prin intermediul ochilor.Desigur, intr-un limbaj nu tocmai rafinat al flirtului facutul cu ochiul reprezinta o tehnica (stangace) de a "agata" pe cineva.
Mijitul ochilor

In acest caz , ochii se ingusteaza pentru a evalua o situatie sau o afirmatie a cuiva.Este , de asemeni, un gest caracteristic unei persoane care nu este capabila sa accepte un adevar sau este nesigura de ceva.
Clipitul ochilor

Clipirea ochilor se asemana cu miscarea stergatoarelor de parbriz , avand scopul de a clarifica privirea , dar atunci cand clipitul este foarte frecvent este un semn al stresului ori a faptului ca cineva te minte.Pe de alta parte , clipitul ochilor poate semnifica surpriza ori indoiala.
Privirea in sus

Acest gest poate fi observat adeseori atunci cand o persoana este absorbita de gandire si incearca sa vizualizeze ceva in minte.Uneori, insa, privirea in sus in timpul unui discurs sau al vorbirii poate reflecta faptul ca o persoana incearca sa isi reaminteasca ceva.Atunci cand ochii sunt indreptati in sus catre stanga este vorba despre memorizare , iar cand sunt orientati catre dreapta este adusa in joc imaginatia.Totodata acest gest poate fi o exteriorizare a unei stari de plictiseala.
Privirea in jos

Ochii indreptati in jos pot marturisi despre supunerea unui om.Uneori, privirea orientata in jos , insotita si de ocolirea contactului vizual , denota sentimentul de vinovatie provocat de constientizarea unei greseli .
Privirea laterala (u coada occhiului)

In mod normal , privirea ne este orientata intr-un plan orizontal , drept inainte .Daca ochii ni se indreapta intr-o parte , acest lucru exprima interesul fata de ceva care ne distrage la privirea normala.Privirea laterala sugereaza , de asemeni , iritarea , disconfortul sau lipsa de sinceritate.

Acestea sunt , asadar, principalele indicii despre limbajul subconstient al ochilor , ce te pot ajuta sa interpretezi gandurile, emotiile si simtamintele secrete ale oamenilor.Nu trebuie sa uitati , insa, ca aceste semnale difera , in mod obisnuit , de la o persoana la alta.